De ce mereu cand vreau sa ajung la tine mi’e atat de greu? Parca ai fugi, n-ai vrea sa ma ai, ma cunosti macar? Nenorocita lume, ne desparte de ce avem mai drag… Cand a fost ultima data cand ti’a pasat ca rasuflu? Cand a fost prima data cand te’ai gandit ca ne-am putea avea unul pe celalalt?
Ma impiedic la fiecare pas pe care il fac si drumul spre tine e din ce in ce mai lung , mai nebun si fara sens. Pentru ce? O data, o memorie cu atat voi ramane. Atingeri calde, sarutari pasionale, nopti luminate de luna alba si pura… pff NIMIC!
Imi vine sa mor, sa patrund intr’o lume noua, fara suferinta, e greu si idolatrizez o imagine, ceva irealizabil.. de ce te-am intalnit? Ma omori! Nu ai vrea sa fii tu acela care ma salveaza? Te rog, am nevoie…
De ce totul merge prost cand ar trebui sa mearga bine? De ce totul se incetoseaza cand vad lumina de la capat? Drace!!!
Vrei sa-ti petreci nicaierul cu mine? Vrei sa uitam ca existam? Vrei sa mergem spre gol? Ia-ma de mana, hai sa pasim pragul unei lumi albe, confuze. Ah, deja aberez si ma doare capul… Mai vrei?
Imagineaza-ti cum ar fi. In viziunea mea totul este perfect. Ce as mai putea cere? Stiu… REALITATEA. Imi vreau realitatea inapoi, dar cu tine in ea. Nu mai vreau visare, nu mai vreau promisiuni, am nevoie doar de un suflet.
Vezi tu, de mai bine e jumatate de an de cand incerc ca ajung la tine, am sperat ca o nebuna si cand sansa se iveste, totul ia o intorsura. A dracu intorsura. Ma impiedica atat de multe… De ce ma gandesc la consecinte cand tu esti o prioritate? De ce nu pot lua primul tren si sa vin la tine? Teama, frica, nebunie? Cred ca stiu… respingere, necunoastere, poate o simpla prietenie…
Trebuie sa incetez cu visarea, nu ma pot hrani cu vise, nu ma pot alimenta cu imaginar. Vrei sa ai tu grija de mine?...
